Godard pe centură

Clip genial de Radu Muntean pentru promovarea Festivalului de Film European.

Evoluție

Am ajuns în Biblioteca Congresului American

Sunt un scriitor publicat. Opera mea (profundă, desigur) se va găsi în curând în Biblioteca Congresului SUA, conform acestui anunţ. Pe scurt, biblioteca va arhiva toate tweet-urile făcute publice de la debutul site-ului, în martie 2006. Astfel, alături de opere care au marcat istoria culturală şi socială a lumii, se vor afla citate de genul "Mă duc la budă", "Mi-am băut cafeaua de dimineaţă" sau "Check out this porn video! http://blablabla". Cu această ocazie am aflat, totuşi, care a fost primul mesaj pe Twitter, dar şi ce a scris Obama când a câştigat alegerile din 2008.

Adevărul despre Jules Verne de la Adevărul

Am scris deja două însemnări despre colecţia Jules Verne lansată de "Adevărul" (Jules Verne-1, Jules Verne-2). Revin acum pentru că am testat produsul. Mai bine zis, am citit vreo 50 de pagini din primul volum ("20.000 de leghe sub mări"). Traducerea este inegală şi inconsecventă, dar să zicem că se poate trece peste. Mai greu este de depăşit numărul mare de greşeli de tipar. De ce îmi permit să critic după doar 50 de pagini? Simplu - pentru că am găsit deja în jur de zece astfel de greşeli (am reţinut două la nume proprii - compania "Cunard" apare o dată scrisă "Gunard", iar "Ned Land" devine la un moment dat "Ned Lend"). Numărul mare de greşeli mi-a cam stricat bucuria de a avea întreaga colecţie Jules Verne în formatul care mi-a marcat întreaga copilărie. Mare păcat!

La coadă la Jules Verne

Ora 6:30. E încă întuneric (dar întunericul acela luminat de zăpadă), ninge lin, trotuarul e înzăpezit binişor, dar cinci persoane aşteaptă. Scena îmi aduce aminte izbitor de cozile de dinainte de '89. Sunt al şaselea la rând. Băiatul de la chioşc încă nu a venit. Oamenii, patru pensionari şi o femeie mai tânără, discută. Toţi sunt de acord că, de săptămâna viitoare, "când nu va mai fi gratuit", nu va mai fi coadă. De unde înţeleg că nu vor mai veni nici ei, altfel cum să nu mai fie coadă?
Apare băiatul de la chioşc, care ne anunţă că mai avem de aşteptat. Nu a venit încă maşina cu "marfă". Din fericire, soseşte după 5 minute. Se descarcă mai multe cutii de carton şi câteva pachete cu ziare. Am un impuls să mă bag la descărcat, cum făceam pe vremuri la pâine şi la lapte, ca să intru în faţa cozii. Şi, pentru ca flashback-ul de pe vremea lui Ceaşcă să fie complet, băiatul de la chioşc anunţă sec:
- Să ştiţi că dau doar câte una!
Coada, între timp ajunsă la zece oameni, nu protestează. Cineva întreabă, totuşi
- Da' câte aveţi?
- 25, vine răspunsul.
- E bine...
Începe vânzarea. În două minute ajung în faţă şi plec cu trofeul învelit în ţiplă.
Aşa a fost de dimineaţă la coadă la "Insula Misterioasă" (vol. 1) de Jules Verne.

Jules Verne de la Adevărul

Uraaa! Am pus mâna pe ea! M-am trezit special la 6:30. Am lăsat-o în ţiplă, o desfac diseară.

Top 10 cărţi la Diverta în 2009

Saga "Twilight" ocupă primele 3 poziţii, iar prima carte din serie, "Amurg", e în top 5 şi la peste un an şi jumătate de la lansare.

1. "Lună nouă" / Stephanie Meyer / Rao
2. "Eclipsa" / Stephanie Meyer / Rao
3. "Zori de zi" / Stephanie Meyer / Rao
4. "Mănâncă, roagă-te, iubeşte" / Elizabeth Gilbert / Humanitas
5. "Amurg" / Stephanie Meyer / Rao
6. "Fetele bune ajunge în rai, fetele rele ajung unde vor" / Erhardt Ute / Nemira
7. "Nişte răspunsuri" / Mihaela Rădulescu / Polirom
8. "Învingătorul este întotdeauna singur" / Paulo Coelho / Humanitas
9. "Trăiesc, deci mă abţin" / Mihaela Bilic / Coreus Publishing
10. "Dincolo de bine, dincoace de rău - despre iubire" / Alice Năstase, Aurora Liiceanu / Nemira

The Simpsons 20th anniversary pic

Bucureştiul de altă dată

Old Bucharest

View more OpenOffice presentations from gaboss.

Cine a fost Mona Lisa? O comunistă

De aici.

Noaptea muzeelor

Sâmbătă noapte (16 mai), amatorii de artă/cultură/istorie din Bucureşti pot face turul a 11 muzee, în cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor. Transportul va fi asigurat cu ajutorul unei linii speciale deservite de autobuze RATB, care va funcţiona între orele 21.00 şi 04.00. În acelaşi timp, alte 20 de muzee din ţară îşi vor deschide porţile în noapeta respectivă. Să nu uit: accesul este gratuit.

2009 - Anul Boului

Pe 26 ianuarie debutează în forţă Anul Boului, conform calendarului chinezesc. Un nume mai potrivit nici că se putea... În 2008, Anul Şobolanului, şobolanii au scufundat corabia economică, anu' ăsta boii trebuie să muncească s-o scoată la mal.
La Muuuuulţi Ani!

Epoca de Aur pentru copii

Dragi copii, uniţi punctele în ordinea numerelor şi ghiciţi ce veţi obţine:

Citez: "Asociaţia EROIK, Institutul Cultural Român de la Stockholm şi Botkyrka konsthall recreaza Epoca de aur pentru copii: un proiect conceput şi coordonat de artistul Ştefan Constantinescu. Proiectul ilustrează ultimii 20 de ani ai regimului comunist în România şi cuprinde o serie de manifestări artistice (expoziţii, lansări de carte, prezentări şi proiecţii de filme) care debutează în septembrie 2008 în Suedia şi se continuă în România pe parcursul acestui an şi în 2009."
Mai mult, există şi o carte interactivă pop-up despre Epoca de Aur. Realizărilii îţi sar pur şi simplu în ochi. Se pregăteşte un nou scandal de tipul "svastica pe crupa poneiului"?

Amintiri din Coreea (II) - haleala

Un lucru de bază pentru mâncarea coreeană: veţi avea nevoie de instrucţiuni pentru a consuma ceva. Încă din avion m-am confruntat cu prima "lecţie":


Şi era vorba de un simplu orez. Deci, pentru a mânca în Coreea de Sud trebuie poftă de carte (În Coreea de Nord, trebuie multă răbdare şi unghii mari, ca să poţi săpa după rădăcini). La restaurantele cu adevărat tradiţionale, trebuie să te descalţi. Noi am fost la unul singur de acest gen, dar ne-au băgat la separeul pentru europeni, unde am mâncat fără aroma ciorapilor. Iată, însă, cum arăta o zonă tradiţională:


Pe masă se află elementul nelipsit al unei mese coreene: kimchi. L-am văzut peste tot, aşa că a devenit subiect de glumă în timpul aceste deplasări şi am luat chiar şi o porţie la întoarcere, din meniul din avion, dar căldura a doborît-o... Kimchi este, la bază, varză murată. Numai că cea mai populară formă a sa (din câte mi-am dat eu seama) a fost îmbogăţită cu mirodenii iuţi - diverse forme de piper şi ardei iuţi. Rezultatul este un aperitiv interesant, care arde cerul gurii şi limba, cerându-se stins cu orez sau alte preparate.
Şi că tot veni vorba de alte preparate, bucătăria coreeană are probleme cu lipsa de... gust. Produsele în sine, dacă nu sunt scufundate în diversele sosuri înşirate pe masă, nu au nici un gust (sau unul naşpa). Aceşti oameni economi folosesc în general totul din plantă/animal/vierme. Şi se simte (de fapt nu se simte nimic la gust). Pentru amatorii de fructe de mare, oferta este extrem de variată. Există şi posibilitatea de a mânca pe malul mării. Aceste doamne ofereau spre consum prospături marine pe o faleză stâncoasă de pe insula Jeju.


În Seul, însă, pe străzi, tonetele cu mâncare "pe fugă" mi-au mutat nasul. Treceam pe lângă ele în fugă, fiindcă puţeau îngrozitor, iar oferta de viermi de mătase fierţi sau caracatiţă storcită nu mă atrăgea deloc.




Totuşi, au existat destule mâncăruri coreene care mi-au plăcut, plus că am reuşit în sfârşit să învăţ să mă descurc cu beţişoarele. Mâncarea coreeană este, desigur, foarte sănătoasă, motiv pentru care cu greu vezi coreeni graşi. Mai degrabă vezi adolescenţi plinuţi sau chiar graşi pentru că, ne-au spus ghizii, mulţi dintre aceştia urmează exemplul occidental şi mănâncă la fast-food.
Fiind consumatori mari de carne de vită, coreenii au o mare problemă - carnea importată din SUA. După ce în America s-a descoperit boala vacii nebune, au fost sistate importuri din SUA dar duoă o vreme, la presiunea americanilor, s-au reluat. Mulţi coreeni nu au încredere în calitatea cărnii de vită din SUA. Aceşti trei tineri protestau paşnic la Seul, dar într-o seară am văzut din autocar o mega-demonstraţie împotriva acestor importuri.


În concluzie, mâncarea nu e rea, dar trebuie să aveţi stomacul tare. Pofta bună!



- Va urma -

Amintiri din Coreea (I)

Coreenilor le place natura, de aceea au creat parcuri, spaţii verzi, au reamenajat cursuri de apă pentru a oferi "roboţeilor" care trudesc în fabrici modalităţi cât mai diverse de relaxare. Un astfel de exemplu este parcul Hallim, din insula Jeju (o insulă care trăieşte exclusiv din turism şi din vânzarea de portocale, clementine şi fructe de cactus), construit în 1971. Un loc cu grădini exotice, palmieri, grote, păsări şi case tradiţionale coreene. În imaginea de sus, pozez ca "sirenă" - femeie care face scufundări pentru a culege scoici, fructe de mare şi peşti din mare, cu scopul nobil de a-şi hrăni familia. Statuile lor sunt dese pe Jeju.


Sunt, într-un fel, reprezentante tipice ale naţiunii coreene, învăţată cu greutăţile şi cu folosirea la maxim a resurselor pentru supravieţuire. Sirene sunt acum, însă, doar femeile bătrâne, pentru că tinerele nu doresc să facă aşa ceva. Influenţa occidentală se resimte tot mai mult, unul din ghizii noştri vorbindu-ne cu tristeţe despre faptul că tânăra generaţie nu mai respectă tradiţiile, ia cu asalt fast-food-urile şi trăieşte nesănătos.
Coreenii muncesc mult de mici şi, pentru a se elibera de stres, apelează la cele mai ciudate metode. Una dintre ele mi-a fost descrisă de acelaşi ghid menţionat anterior - un fel de săli individuale de karaoke, unde orice om plăteşte, intră şi poate cânta sau urla pentru a se elibera de stres. Există şi oameni cărora le place să se descarce în public. Cel puţin asta am înţeles eu din spectacolul organizat în ajunul aniversării lui Buddha în piaţa din faţa Primăriei din Seul. În centrul imaginii de mai jos puteţi vedea o doamnă care se suise pe un fel de ladă pentru a cânta şi ţipa în ritmul muzicii de pe scenă. Era ca într-o transă.


Munca începe de timpuriu. În mod tradiţional, un copil de gimnaziu petrece la şcoală 14 ore pe zi, iar o vorbă coreeană sună ceva de genul: "Cine doarme patru ore pe noapte, va ajunge la o facultate bună. Cine doarme cinci, n-are nici o şansă".
Şi că tot am început cu un parc, voi încheia acest prim post despre experienţa în Coreea de Sud cu un alt proiect extraordinar, Cheonggyecheon, realizat de fostul primar al Seul-ului, actualmente preşedintele ţării (paralela cu Băsescu nu-l avantajează deloc pe marinarul nostru).


Un râu poluat acoperit de şosele şi îmbâcsit de trafic, aflat într-o zonă de birouri din centrul capitalei sud-coreene, a fost transformat într-o promenadă spectaculoasă, cu apă limpede, plante şi copaci, unde "roboţeii" din clădirile învecinate pot găsi o oază de relaxare. Credeţi-mă, au nevoie!
- Va urma -

Viral - Comentariu literar de manele

"Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte
-Comentariu literar-

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica pe plajă

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.

Am chef de distracţie
3 luni de senzaţie

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.

Dau o cheie la merţan
Ş-am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzină
Şi în dreapta o blondină

"Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei "plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o "blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.

Am merţanul de mult timp
Şi-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Şi-mi petrec vara cu ea

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - "prototip" - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.

Marea neagra e călduţă
Blonda-i sexy şi finuţă

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului

Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plimbare

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

Mungiu la Box Office

Filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" a adunat în prima săptămână de rulare în SUA în numai două cinematografe 51.712 de dolari. Nu e rău deloc.
Sursa: Rotten Tomatoes

Pentru părinţii ai căror copii mai şi citesc

Editura Corint a lansat trei volume despre trei civilizaţii antice (Egiptul, Grecia şi Roma) pentru copii. Preţul este decent (29 de lei volumul). Desigur, copiii leneşi vor prefera să-şi culeagă informaţiile istorice cu linguriţa, din surse mai la îndemână (cum ar fi marele film Troia, care a rezolvat în trei zile cât alţii în zece ani). Cântă, zeiţă, mânia ce-aprinse pe Brad Pitt, hollywoodianul...