Coca-Cola eco

Aşa ar putea arăta în curând noile ambalaje ecologice de la Coca-Cola. Sunt făcute 100% din materiale organice. Mai multe detalii aici.

Stingeţi lumina!

Detalii pe Earth-Hour.ro.

Cifre Cicloteque în 2009

În acest al doilea an de funcţionare, Cicloteque a avut 8.000 de utilizatori şi a amplasat rasteluri pentru biciclete în 20 de locaţii din Bucureşti. Dintre cei aproximativ 8.000 de utilizatori, 1.200 au fost abonaţi şi 6.800 utilizatori "de agrement", care au închiriat biciclete pentru câteva ore. Bicicletele au fost închiriate pentru un număr total de aproape 30.000 ore, ceea ce înseamnă o medie de 10 km parcurşi pe oră, adică o economie de 45 tone de CO2 emise în atmosferă. Comparativ cu 2008, numărul utilizatorilor şi a orelor de închiriere a crescut de trei ori.

Save the planet?

Poate facem aşa şi la Roşia Montană?

Când a fost vorba de o exploatare minieră de suprafaţă, englezii s-au gândit să facă ceva deosebit. Astfel a apărut proiectul Northumberlandia, sau "The Goddess of the North", prin care, pe măsură ce mina va fi exploatată, peisajul din Cramlington (Northumberland) urmează să arate cum vedeţi mai jos. Au apărut, desigur, probleme cu proteste din diverse părţi şi acum se revizuieşte proiectul. Poate dacă cei de la Roşia Montană Gold Corporation promit să facă ceva similar ecologiştii i-ar putea privi mai cu simpatie. Sau poate că nu...

Viaţa după colectare

După cum puteţi vedea în bannerul din capul site-ului, susţin campania "Viaţa după colectare", care promovează colectarea selectivă a deşeurilor în pubele speciale. De ceva vreme, am început să "adun selectiv" deşeurile din hârtie, pe care le duc periodic cu spinarea la o pubelă de profil aflată [relativ] aproape de casă. Cred că ar fi destul de simplu să sortăm de acasă măcar hârtia şi plasticele de gunoiul menajer, dar n-ar strica să existe pubele diferite mai la îndemână - m-aş duce până jos la scara blocului cu ele, dacă ar fi acolo.

Renault Kangoo electric

Renault a lansat un concept de vehicul electric, Kangoo be bop Z.E., cu un motor de 60 de cai-putere cu 12.000 de rotaţii/minut şi baterii litiu-ion produse de AESC, companie mixtă formată în 2007 de Nissan şi NEC.

Bateriile pot fi încărcate de la o priză normală în 6-8 ore sau, mai rapid (80% în 30 de minute), de la un dispozitiv trifazic de 400V. Sunt încastrate sub bord, pentru a nu ocupa spaţiu în portbagaj sau în habitaclu.

Ceva foarte tare de la GE

Vă trebuie (pe lângă computer şi posibilitatea de a scoate o foaie la imprimantă) un webcam şi eventual un microfon. Printaţi acest PDF, mergeţi pe acest site şi urmaţi instrucţiunile. Dacă vreţi doar să vedeţi cum arată, iată un exemplu. Cool!
UPDATE - Se poate folosi şi iPhone-ul în loc de pagină printată...

Cicloteque revine

Cicloteque, iniţiativa lansată anul trecut de Asociaţia Mai Mult Verde şi UniCredit Ţiriac Bank, a redeschis centrul de închirieri. Cicloteque are 100 de biciclete, accesoriile necesare (antifurt, cască de protecţie, mănuşi, genunchiere etc.) şi rasteluri pentru parcarea bicicletelor in puncte importante din Capitală. Centrul este deschis intre orele 8:00-22:00 de luni până vineri şi 10:00-22:00 în weekend.

Bucureştiul şi bicicletele sale minunate?

Am fost azi la lansarea "primului centru de închiriat biciclete din Bucureşti", Cicloteque. Am pedalat cu plăcere prin oraş (Parcare Atheneu - Facultatea de Drept), deşi cred că oamenii care aşteptau troleul pe traseu nu au fost la fel de fericiţi (unii chiar au înjurat caravana biciclistică). Care-i treaba? Citez din comunicat:

"Cicloteque se va deschide pentru public din 1 august, punând la dispoziţia doritorilor un parc velo de 100 de biciclete. Centrul va fi deschis în fiecare zi a săptămânii, între orele 8:00-22:00 (luni-vineri), respectiv 10:00-22:00 sâmbăta şi duminică. Bicicletele vor putea fi închiriate exclusiv pe baza unui abonament anual în valoare de 100 RON (50 RON pentru studenţi), la care se adaugă o taxă de 2 RON / h (1 RON / h pentru studenţi) la fiecare închiriere. De asemenea, abonaţii pot opta pentru alte două variante de închiriere: 10 RON pentru 12 h (5 RON pentru studenţi), respectiv 20 RON pentru 24 h (10 RON pentru studenţi)... Pentru început bicicletele vor putea fi închiriate şi aduse înapoi doar la sediul Cicloteque, urmând ca în viitor proiectul să se dezvolte prin mărirea parcului velo şi deschiderea mai multor puncte de unde vor pot fi luate / returnate bicicletele.".

Ce bine-ar fi să ajungem şi noi ca la Copenhaga... Numai bine celor de la Asociaţia MaiMultVerde, care se află în spatele iniţiativei.

Adoptă un rău

Romtelecom şi Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta au lansat un program intitulat "Adoptă un râu", care presupune acţiuni de ecologizare şi conştientizare desfăşurate în legătură cu râul Olt. Asta e în regulă, doar că URL-ul site-ului poate fi citit, în loc de adoptăunrâu.ro şi adoptăunrău.ro. Ce râu sunt!

Copenhaga şi bicicletele sale minunate

La Copenhaga, cine n-are bicicletă, nu există. Le vezi peste tot, au culoare speciale (nu ca cele "rupte" din trotuare la noi), ba chiar şi semafoare şi indicatoare. Lumea se duce cu bicicleta la muncă, la piaţă, la distracţie.

"Parcare".

Afară plouă, dar bicicliştii nu sunt descurajaţi.

Chiar şi poliţiştii pedalează (deşi aici i-am surprins într-un moment romantic - în ciuda aparenţelor, nu era o declaraţie de dragoste)

Pentru piaţă e mai bun acest model...

Parcare la mall - Illum este unul din cele mai mari centre comerciale din Copenhaga. Iată cum arăta "parcarea" sa într-o sâmbătă la prânz.

Semafor şi indicatoare dedicate bicicliştilor.

Amintiri din Coreea (II) - haleala

Un lucru de bază pentru mâncarea coreeană: veţi avea nevoie de instrucţiuni pentru a consuma ceva. Încă din avion m-am confruntat cu prima "lecţie":


Şi era vorba de un simplu orez. Deci, pentru a mânca în Coreea de Sud trebuie poftă de carte (În Coreea de Nord, trebuie multă răbdare şi unghii mari, ca să poţi săpa după rădăcini). La restaurantele cu adevărat tradiţionale, trebuie să te descalţi. Noi am fost la unul singur de acest gen, dar ne-au băgat la separeul pentru europeni, unde am mâncat fără aroma ciorapilor. Iată, însă, cum arăta o zonă tradiţională:


Pe masă se află elementul nelipsit al unei mese coreene: kimchi. L-am văzut peste tot, aşa că a devenit subiect de glumă în timpul aceste deplasări şi am luat chiar şi o porţie la întoarcere, din meniul din avion, dar căldura a doborît-o... Kimchi este, la bază, varză murată. Numai că cea mai populară formă a sa (din câte mi-am dat eu seama) a fost îmbogăţită cu mirodenii iuţi - diverse forme de piper şi ardei iuţi. Rezultatul este un aperitiv interesant, care arde cerul gurii şi limba, cerându-se stins cu orez sau alte preparate.
Şi că tot veni vorba de alte preparate, bucătăria coreeană are probleme cu lipsa de... gust. Produsele în sine, dacă nu sunt scufundate în diversele sosuri înşirate pe masă, nu au nici un gust (sau unul naşpa). Aceşti oameni economi folosesc în general totul din plantă/animal/vierme. Şi se simte (de fapt nu se simte nimic la gust). Pentru amatorii de fructe de mare, oferta este extrem de variată. Există şi posibilitatea de a mânca pe malul mării. Aceste doamne ofereau spre consum prospături marine pe o faleză stâncoasă de pe insula Jeju.


În Seul, însă, pe străzi, tonetele cu mâncare "pe fugă" mi-au mutat nasul. Treceam pe lângă ele în fugă, fiindcă puţeau îngrozitor, iar oferta de viermi de mătase fierţi sau caracatiţă storcită nu mă atrăgea deloc.




Totuşi, au existat destule mâncăruri coreene care mi-au plăcut, plus că am reuşit în sfârşit să învăţ să mă descurc cu beţişoarele. Mâncarea coreeană este, desigur, foarte sănătoasă, motiv pentru care cu greu vezi coreeni graşi. Mai degrabă vezi adolescenţi plinuţi sau chiar graşi pentru că, ne-au spus ghizii, mulţi dintre aceştia urmează exemplul occidental şi mănâncă la fast-food.
Fiind consumatori mari de carne de vită, coreenii au o mare problemă - carnea importată din SUA. După ce în America s-a descoperit boala vacii nebune, au fost sistate importuri din SUA dar duoă o vreme, la presiunea americanilor, s-au reluat. Mulţi coreeni nu au încredere în calitatea cărnii de vită din SUA. Aceşti trei tineri protestau paşnic la Seul, dar într-o seară am văzut din autocar o mega-demonstraţie împotriva acestor importuri.


În concluzie, mâncarea nu e rea, dar trebuie să aveţi stomacul tare. Pofta bună!



- Va urma -

Amintiri din Coreea (I)

Coreenilor le place natura, de aceea au creat parcuri, spaţii verzi, au reamenajat cursuri de apă pentru a oferi "roboţeilor" care trudesc în fabrici modalităţi cât mai diverse de relaxare. Un astfel de exemplu este parcul Hallim, din insula Jeju (o insulă care trăieşte exclusiv din turism şi din vânzarea de portocale, clementine şi fructe de cactus), construit în 1971. Un loc cu grădini exotice, palmieri, grote, păsări şi case tradiţionale coreene. În imaginea de sus, pozez ca "sirenă" - femeie care face scufundări pentru a culege scoici, fructe de mare şi peşti din mare, cu scopul nobil de a-şi hrăni familia. Statuile lor sunt dese pe Jeju.


Sunt, într-un fel, reprezentante tipice ale naţiunii coreene, învăţată cu greutăţile şi cu folosirea la maxim a resurselor pentru supravieţuire. Sirene sunt acum, însă, doar femeile bătrâne, pentru că tinerele nu doresc să facă aşa ceva. Influenţa occidentală se resimte tot mai mult, unul din ghizii noştri vorbindu-ne cu tristeţe despre faptul că tânăra generaţie nu mai respectă tradiţiile, ia cu asalt fast-food-urile şi trăieşte nesănătos.
Coreenii muncesc mult de mici şi, pentru a se elibera de stres, apelează la cele mai ciudate metode. Una dintre ele mi-a fost descrisă de acelaşi ghid menţionat anterior - un fel de săli individuale de karaoke, unde orice om plăteşte, intră şi poate cânta sau urla pentru a se elibera de stres. Există şi oameni cărora le place să se descarce în public. Cel puţin asta am înţeles eu din spectacolul organizat în ajunul aniversării lui Buddha în piaţa din faţa Primăriei din Seul. În centrul imaginii de mai jos puteţi vedea o doamnă care se suise pe un fel de ladă pentru a cânta şi ţipa în ritmul muzicii de pe scenă. Era ca într-o transă.


Munca începe de timpuriu. În mod tradiţional, un copil de gimnaziu petrece la şcoală 14 ore pe zi, iar o vorbă coreeană sună ceva de genul: "Cine doarme patru ore pe noapte, va ajunge la o facultate bună. Cine doarme cinci, n-are nici o şansă".
Şi că tot am început cu un parc, voi încheia acest prim post despre experienţa în Coreea de Sud cu un alt proiect extraordinar, Cheonggyecheon, realizat de fostul primar al Seul-ului, actualmente preşedintele ţării (paralela cu Băsescu nu-l avantajează deloc pe marinarul nostru).


Un râu poluat acoperit de şosele şi îmbâcsit de trafic, aflat într-o zonă de birouri din centrul capitalei sud-coreene, a fost transformat într-o promenadă spectaculoasă, cu apă limpede, plante şi copaci, unde "roboţeii" din clădirile învecinate pot găsi o oază de relaxare. Credeţi-mă, au nevoie!
- Va urma -

Stingeţi lumina, la naiba!

Sâmbătă, 29 martie, la ora 20.00, putem şi noi să facem un pic de bine pentru biata noastră planetă. Cum? Simplu: stingând toate luminile din casă (sau de la birou, după caz), timp de o oră. Este o iniţiativă internaţională, denumită "Ora Pământului". Asta da leapşă pentru Alex, Dan şi Enache. Şi pentru oricine altcineva. Lights out!