Bucureşti, ora 1 dimineaţa. Urc într-un taxi. Şoferul porneşte. Ajungem la primul semafor. E roşu. Omul opreşte. Se face verde (semaforul). Ma întorc spre şofer. Aţipise. Îl trezesc cu o uşoară bătaie pe umăr. Omul pare uşor năucit. Urmează o conversaţie care mi-a îngheţat sângele în vine:
"A, să ştiţi că eu am o problemă medicală şi mai leşin din când în când. Dar nu e nici o problemă, dacă se întâmplă, ţineţi dumneavoastră drept de volan şi puneţi piciorul pe frână".
Deja mă luase cu ameţeli şi palpitaţii la inimă. Dar continuarea a fost şi mai tare:
"Da' să ştiţi că frâna nu prea merge din prima, o ia abia la a cincea, a şasea pedală. Haideţi să facem o probă."!!!
I-am zis că mai bine nu facem nici o probă şi mergem la noroc. Până acasă, mi-a tremurat posteriorul pe scaun. Când am coborât din maşină, parcă îl apucasem pe Dumnezeu de un picior. Apoi, analizând la rece, m-am gândit că poate omul a făcut şi el o glumă nevinovată. Dar mie personal mi-a zdruncinat total încrederea în taxiuri.
Thursday, March 20, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment