Nu te atinge de piersicile mele!

Era cât pe ce să cumpăr fructe de la urmaşul lui Arhimede. De ce n-am făcut-o? Pentru că, dacă marele învăţat grec şi-a apărat cu preţul vieţii cercurile desenate pe nisip în faţa invadatorilor romani, vânzătorul de la un magazin din cartier apăra cu cerbicie (şi posibil cu preţul vieţii mele) sferele pufoase cunoscute sub numele de "piersici" de clienţii care îndrăzneau să le atingă întru achiziţie. În timp ce încercam să selectez vreo patru bucăţi piersică, am fost anunţat pe un ton ameninţător să nu mai pun mâna "că nu ne lasă patronu' şi oricum noi vă dăm cele mai bune produse". "Cele mai bune oare din ce punct de vedere?", m-am întrebat eu. Pe cale de consecinţă, am pus frumuşel fructele la loc, am făcut stânga-mprejur şi dus am fost. Ce m-a enervat cel mai tare nu a fost conţinutul mesajului, ci modul în care acesta a fost "administrat" potenţialului client - violent, gutural şi fără pic de consideraţie faţă de un fraier gata să-şi cheltuiască banii în magazinul respectiv şi nu în altul. Ei bine, până la urmă i-a cheltuit în altul. Evrika!