Birocraţio, vedea-te-aş moartă!

Cu întârziere, relatez despre un moment de uluire pe care l-am avut recent. Întrucât paşaportul meu e pe expirate, iar buletin de Bucureşti încă nu am (din varii motive, pe care nu le voi detalia aici), m-am deplasat în reşedinţa judeţului de baştină, Bacău, pentru a-mi procura un nou docoment. Experienţa pe care o trăisem la obţinerea primului paşaport, acum cinci ani, m-a marcat pentru o lungă perioadă: am stat la coadă ca la carne, cu îmbrânceli, intrări peste rând şi înjurături, de pe la 7 dimineaţa până pe la 2 după-amiaza. Am reuşit, în cele din urmă să pătrund într-o încăpere minusculă unde se făceau pozele şi am ieşit fericit, îmbătat de victorie. A doua zi, m-am prezentat şi mi-am ridicat "marfa". În trenul cu care mergeam spre acelaşi Bacău, rememoram acele momente cu strângere de inimă. Aflasem că direcţia de paşapoarte îşi schimbase sediul. Ceea ce nu ştiam era că îşi schimbase şi modul de operare. Uluirea a început de la faptul că, deşi sosisem târziu după standardele administraţiei autohtone (pe la 11), nu vedeam nici o coadă. Or fi închis deja? Nici vorbă. Omul de la intrare mi-a răspuns amabil la întrebări şi m-a îndrumat către ghişeul unde se puteau plăti TOATE taxele posibile şi necesare eliberării unui paşaport sau unei cărţi de identitate. Am plătit, după care am luat un număr de ordine de la automatul din hol (!!!). Întrucât deasupra uşii scria că urmează chiar numărul meu şi nimeni nu flanca intrarea, am îndrăznit. Înăuntru, la două birouri, două persoane stăteau calme. Una m-a invitat să prezint documentele, mi s-a cerut vechiul paşaport, mi s-a făcut poza şi mi s-a spus că totul e gata, să mă întorc în două ore să-mi ridic noul paşaport. În zona "de primire" a clădirii (sau hol, ziceţi-i cum vreţi) am citit câteva anunţuri care mi-au sporit uluirea. Iată câteva mostre (din memorie): "Dacă la un ghişeu sunt mai mult de cinci persoane, se deschide automat al doilea ghişeu"; "Vrem să vă asigurăm că veţi fi trataţi cu respect şi nu veţi fi nevoiţi să staţi la cozi. Vă stăm la dispoziţie pentru orice intrebări şi nelămuriri" etc., etc. Culmea, pentru prima dată, am văzut cum acele lucruri scrise chiar aveau acoperire în realitate. O fi chiar aşa de greu să facem astfel de lucruri peste tot? Eu cred că nu. Dacă s-a putut la Bacău, de ce să nu se poată şi în alte părţi?